Din vremuri străvechi Vâlcea a fost răscrucea. Locul unde drumurile se întîlnesc, obiceiurile se contopesc și oamenii se regăsesc. De aici nu putea să lipsească drumul românesc aflat cel mai aproape de înnaltul cerului, Transalpina.

Atingînd altitudinea maximă în Pasul Urdele, 2145m este legătura între Transilvania și Oltenia de pe vremea în care legiunile române se războiau cu dacii. Legenda locului spune că Transalpina are sufletul muntenilor care au pus în el esența lor, bătătorindu-l cu migală, pentru că, la sfarșit, să fie ca ei: falnică și demnă.

Pe această temelie Transalpina a fost consolidată în perioada interbelică şi dată în folosinţă în 1938 de regele Carol al II-lea, de aici s-a ales cu pseudonimul de “Drumul Regelui”.

Pe Transalpina regăsești statornicia vieții la munte. Jos simți potignirea și apăsarea stîncilor aparent neclintite de veacuri. Pe măsura ce urci pe Transalpina tovarașia brazilor te ajută să ințelegi locul, pas cu pas. Călăuze iți sunt crampeie de natură feerică. Flori cu pigment viu colorat, ape cu izvorul nesecat, priveliști spectaculoase. Ajuns sus Trasalpina îți dezvăluie liniștea ei. Mii de ani de istorie, mii de pași pentru care a fost punte între deznadejde și speranță, între neliniște și serenitate, între ardeleni și olteni.

Azi e punte între tine și armonie, e drumul care iți arată un crampei de liniște, de peisaje spectaculoase, de viată adevarată cladită de natură (Transalpina – Istoria).